Mi-e dor să simt aerul rece de toamnă, dar în același timp călduros și plin de speranță. Vreau să simt cum fiecare adiere de vânt îmi pătrunde în suflet și mă face să visez la cele mai ciudate lucruri. Fiecare toamnă înseamnă pentru mine un nou început și de fiecare dată îmi aduce multe surprize. E anotimpul când întâmplările capătă ceva magic, ceva extraordinar care îmi transformă viața într-o adevarată aventură.
Mi-e dor să urmăresc frunzele desprinzându-se ușor de crengile copacilor aproape goi. Ele seamănă cu niște bărcuțe mici, ruginii, portocalii, sângerii, arămii sau de culoarea porumbului. Toate aceste nuanțe construiesc un tablou mirific, care conturează atmosfera autumnală și o întregește.
Mi-e dor de acele zile în care soarele se retrage supărat și lasă norii plumburii să acopere întreg cerul. Nu știu de ce, dar acest lucru îmi dă multă energie și mult chef de viață, deși uneori nu arăt această stare prin gesturi elocvente, ea rămânând doar în adâncul inimii mele. Toamna îmi aduce liniște în suflet, dorință, speranță, curaj și experiențe de neuitat. E perioada când cunosc foarte mulți oameni, persoane neașteptate pătrund în viața mea, schimbând-o fără să îmi dau seama.
Știu că e prea devreme ca să mă gândesc la toamnă, dar pot să mă gândesc la toate lucrurile minunate care m-au făcut să cred cu adevărat că acesta e anotimpul meu favorit, anotimpul meu norocos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu